Cu ceva timp în urmă postam un teaser cu o comparație între Canon R și Canon R6 Mark III pe grupul de Fb „Canon Fan Grup”.

Între cele două aparate sunt 7 ani de evoluție și era clar că Canon R6 Mark III e mai bun.

Filmarea a evoluat mult și cele două sloturi pentru carduri sunt un mare avantaj.

Autofocusul  a evoluat și el și rafalele lui R6 Mark III sunt impresionante.

Făceam următoarea afirmație în acest teaser:

„Mulți vor spune că e o prostie comparația între cele aparate: EOS R6 Mark III bate „la fundu’ gol” pe EOS R. Îl bate, dar nu în orice împrejurări!”

Fraza asta a născut ceva valuri printre fanii Canon, deși menționasem că testele nu sunt pentru profesioniști, amatori de wildlife sau sport, fiindcă aceștia au absolută nevoie de rafalele și autofocusul lui R6 Mark III.

Eu am vrut să văd dacă diferența dintre aparate era atât de mare în ceea ce privește un fotograf normal, cu o apetență peste medie pentru fotografie și care abordează mai rar fotografia de wildlife sau acțiune.

Aceste constatări sunt pentru cei care au un Canon R și se gândesc că acesta a îmbătrânit mult și trebuie să facă obligatoriu saltul la ceva mai performant.

În urma testelor am făcut descoperiri interesante și neașteptate privitoare la obiective pe care nu le mai prețuiam. Canon R6 Mark III m-a făcut să-mi reconsider părerile.

O să încerc să fiu concis, fiindcă astfel de comparații sunt greu de urmărit.

Ce am testat?

Canon R vs Canon R6 Mark III.

Obiectivele:

Canon 24-105/4

Macro: Canon 100/2,8, Sigma 180/3.5 APO DG HSM

Tele: Canon 100-400/5,8-6, Canon 100-500/4.5-7.1 și Sigma Contemporary 150-600/5-6.3

Fotografiile au fost făcute din mână și pe trepied Manfrotto 055CX PRO3 cu cap 501HDV. Aveam și un alt trepied mai solid, dar m-am gândit la un trepied din carbon suficient de stabil, dar și ușor pentru a fi cărat în călătorii.

Am urmărit să văd cât de repede și cât de bine fac clarul cele două aparate și cât de bine se comportă atât cu obiective Canon L, cât și cu altele mai modeste.

O să vă spun cum am procedat și nu voi intra în detalii privind tot felul de teste mult mai subtile de a caracteriza viteza de autofocus. Există teste riguroase și e clar că R6 e mai bun.

Am vrut să văd cum se concretizează „mai bun” în practica unui fotograf care nu se încadrează în cele trei categorii menționate la început.

Am testat prima dată clarul cu cele trei teleobiective unde erorile de scharf sunt mai evidente.

Am o serie de subiecte pe care le fotografiez uzual și apoi compar rezultatele în Lightroom. Comparațiile au fost făcute cu teleobiectivele la focala de 400mm (focala maximă a celui mai mic teleobiectiv). Sigur că am făcut și la focala maximă și la diferite diafragme, dar am spus că voi ține comentariul simplu.

În spatele aparatelor am pus un iPhone pe filmare, ca să văd cât de repede fac clarul cele două aparate, pe trepied, în condiții similare.

După primele teste, am adus cele 6 filmări (3 tele x 2 aparate) în Adobe Premiere și am încercat să văd diferențele. Nu am putut să mă lămuresc deoarece viteza părea similară.

De aici afirmația din prima postare:

“Mulți vor spune că e o prostie (comparația): EOS R6 Mark III bate „la fundu’ gol” EOS R.

Îl bate, dar nu în orice împrejurări.”

Următorul pas a fost să pun un GoPro în locul iPhone și să filmez la 200fps. Acum am văzut că exista un mic avantaj al lui R6 Mark III, dar tot nu eram foarte convins.

Al treilea pas a fost să fac niște fotografii ale unui subiect contrastat, bine luminat, cu aparatele pe trepied, cu 24-105 și să filmez cu GoPro la 200 fps.

Am importat filmele în Premiere și le-am încetinit redarea de 4 ori (echivalentul a 50fps).

Abia acum am putut să văd clar diferența între cele două aparate ; R făcea clarul în 0,04 sec în timp ce R6 Mark III în 0,03 sec. Avantaj marginal, insignifiant atunci când fotografiezi subiecte statice, arhitectură (în vacanțe) etc.

Sigur că testul nu spune nimic despre fotografia de acțiune.

Fotografiile de pe trepied le-am făcut în două maniere:

a) apăsând direct declanșatorul și

b) folosind temporizatorul de 10 secunde al aparatelor, pentru a reduce la minimum vibrațiile.

Aici am avut o surpriză plăcută cu Sigma 150-600, care pe  Canon R6 Mark III a avut câteva imagini mai bune față de comboul cu CanonR: nu în sensul de „mai clare”, ci în sensul în care anumite detalii, crăpături fine în pereți, textura unei tencuieli, etc. apăreau mai bine definite cu Sigma și R6 Mark III. Posibil să  fi fost de la captatorul lui R6 Mark III sau de la stabilizare in body. Nu știu, dar o mică îmbunătățire a existat- mai am de săpat în această direcție.

În testele pe care le-am făcut, mai demult, cu teleobiective clasamentul meu era:

1 Canon 100-500 RF

2 Canon 100-400 RF

3 Sigma 150-600 EF

4 Canon 100-400 EF (varianta cu pompă), care, deși era o lentilă L, mie mi s-a părut  că nu se ridica la nivelul lui Sigma 150-600. (E o lentilă pe care mi-o dorisem mult și care în excursii a înlocuit Canon 70-200/2.8; praful aspirat de această lentilă, considerat un mare inconvenient, pe mine nu m-a deranjat niciodată)

După aceste teste cu R6 Mark III, parcă Sigma și Canon 100-400 (mai ieftin și mult mai firav constructiv) par să fie destul de aproape ca calitate a imaginii.

Acest Canon 100-400 ieftin a fost o surpriză pentru mine în ceea ce privește calitatea imaginii. De portabilitate în călătorii, ce să mai zic.

Am menționat pentru fanii Canon că „nu exista vacanță sau sesiune de fotografii unde să nu merg cu Canon 1Ds Mark II-III sau 5DMark III fără un zoom L, la diafragma maximă disponibilă, 2.8 de obicei”.

Deci prima parte a testelor cu fotografii  de pe trepied s-a încheiat cu un avantaj firav al lui R6 Mark III față de R.

A treia sesiune a fost în Parcul Carol doar cu Canon 100-500.

Am fotografiat oameni, bicicliști și păsări fără să preselectez tipul de subiect (People, Animals, Eye).

Am folosit atât focusul cu spot AF, 1 point AF sau zone mai largi (varianta pe orizontală pentru păsările în zbor, Flexible Zone AF 3) și cu Servo AF și fără.

Fotografiile au fost făcute din mână.

E clar că R6 Mark III strălucește la subiectele de acțiune față de R. Rafalele sunt impresionante.

O să pun însă și câteva imagini cu R care arată bine

O să fac câteva comentarii despre experiența R6 Mark III – poze de acțiune.

Sigur că un aparat, oricât de bun AF ar avea, nu poate suplini lipsa unei tehnici bune a fotografiei din mână, o setare precisă a modului de autofocus și, în anumite situații, folosirea unui trepied solid cu un cap ghimbal serios.

Dar eu nu am urmărit acest tip de fotografiere, ci modul în care se comportă aparatul la fotografia din mână, când subiectele se schimbă rapid și nu îți dau răgazul unor setări optime pentru AF.

Dacă vă gândiți că odată ce AF-ul s-a „lipit” de ochiul animalului, acolo rămâne și de acolo toate pozele sunt clare, o să fiți dezamăgiți.

Nu e așa.

Am avut păsări în zbor pe care nu a apucat să le focalizeze deloc, deși le-am urmărit ceva timp venind spre mine.

Am avut surpriza foarte plăcută să constat că a făcut clarul impecabil în scene aglomerate în care erau mai multe păsări și poate acolo AF-ul ar fi fost derutat pe care ochi să facă clarul (când prinde ochiul, te informează imediat pe ecran).

Am avut păsări aproape statice, unde nu a făcut clarul pe ochi, deși aceasta a fost intenția. Penajul a ieșit perfect și, aparent, ochiul era în focus, dar, la o mărire de 100%, vezi că se putea un pic mai bine și pentru ochi.

Sunt sigur că la un print 30×40 cm acest lucru este insesizabil. Oricum Topaz Sharpen AI rezolvă problema instantaneu.

Câți dintre noi își mai printează astăzi fotografiile (un mare păcat)?

Există în Parcul Carol niște pante abrupte pe unde se dau curajoșii cu MTB-urile și unii fac niște salturi spectaculoase. Pe cei care veneau cu viteză mai mică i-a prins clar pe cei mai rapizi, nu.

În continuare pun câteva imagini făcute cu Canon EOS R și cu obiectivele Canon 100-500 și Sigma 150-600

Ultima sesiune a fost cu câinele meu Jack: filmare 150 fps și poze cu 24-105 și 100-500.

Aici am setat special pentru animale.

Imagini superbe (majoritatea).

Am avut și situații în care clarul era prins la începutul rafalei, pierdut la mijlocul cursei și recâștigat în final (uneori).

Au existat situații în care Jack și-a schimbat brusc direcția la 90 de grade, dar focusul pe ochi a fost „spot on”- un regal.

Probabil că un 70-200/2.8 s-ar fi descurcat și mai bine decât cele două obiective folosite de mine.

Nu am scris nimic despre macro- Canon 100 ușor și bun, Sigma face față cu brio.

Cam asta a fost experiența cu R6 Mark III.

Cu siguranță va fi următorul meu aparat, dar presiunea de a-l achiziționa premergătoare lansării s-a mai domolit.